La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălţător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sanul ei ne strânge
şi doina cand se canta
o lume toată plânge.
Ne incălzeşte lutul,
ne-alină două ape,
patimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarbă-nrourată
ascunde veche rană,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeană.
Avem un nuc şi-i verde,
şi-n pragul casei creşte,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzeşte;
la prunci suntem cu gândul
şi nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
şi aşteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia
Frate şi sora, mamă şi tată
Basarabia, Basarabia
Scumpa icoană, în inimi purtată
Trecuta prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.
Selectat de: Cristina CATEREV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu