LITERATURĂ ARTISTICĂ: ŢARA PARINŢILOR DE ANA BLANDIANA

Părul  îmi ajungea pâna la pamânt

Şi  treizeci de ani

Mi  se părea o vârsta atât de îndepărtată

Încât nu credeam cu putinţă

Să o ating vreodată, 

Plină de cruzime lunecam

Dinspre ţara părinţilor

Spre o lume încă neinventată.

Lumea nu s-a inventat nici acum, 

Părul nu mai mi-e atât de lung, 

Treizeci de ani e numai merinde pe drum, 

Dar în ţara părinţilor ce n-as da să ajung!

Dar în ţara părinţilor

Se ajunge întotdeauna târziu, 

Numai când totu-i pustiu, 

Şi doar în lumina de lună

Se mai strâng împreună, 

Sub taiaţii castani, 

Umbre de tăţi condamnaţi

Şi mame de treizeci de ani

Pieptanând

Fete cu plete

Pâna-n pamânt. 

Selectat de: Cristina CATEREV