LITERATURĂ ARTISTICĂ: POEZII DEDICATE MOLDOVEI

Basarabia de Dumitru Matcovschi

La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălţător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sanul ei ne strânge
şi doina cand se canta
o lume toată plânge.
Ne incălzeşte lutul,
ne-alină două ape,
patimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarbă-nrourată
ascunde veche rană,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeană.
Avem un nuc şi-i verde,
şi-n pragul casei creşte,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzeşte;
la prunci suntem cu gândul
şi nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
şi aşteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia
Frate şi sora, mamă şi tată
Basarabia, Basarabia
Scumpa icoană, în inimi purtată
Trecuta prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.

Selectat de: Cristina CATEREV

LITERATURĂ ARTISTICĂ: ŢARA PARINŢILOR DE ANA BLANDIANA

Părul  îmi ajungea pâna la pamânt

Şi  treizeci de ani

Mi  se părea o vârsta atât de îndepărtată

Încât nu credeam cu putinţă

Să o ating vreodată, 

Plină de cruzime lunecam

Dinspre ţara părinţilor

Spre o lume încă neinventată.

Lumea nu s-a inventat nici acum, 

Părul nu mai mi-e atât de lung, 

Treizeci de ani e numai merinde pe drum, 

Dar în ţara părinţilor ce n-as da să ajung!

Dar în ţara părinţilor

Se ajunge întotdeauna târziu, 

Numai când totu-i pustiu, 

Şi doar în lumina de lună

Se mai strâng împreună, 

Sub taiaţii castani, 

Umbre de tăţi condamnaţi

Şi mame de treizeci de ani

Pieptanând

Fete cu plete

Pâna-n pamânt. 

Selectat de: Cristina CATEREV

LITERATURĂ ARTISTICĂ: ȚARA DE LEONIDA LARI

Ţara de Leonida Lari.

Mancurţii mă bârfesc că nu-s la cale, 

Şovinii mă bârfesc că stau la zdup --

Imperiul se clatină din şale, 

Căci duhul nu se-aşează pe calup. 

Voi fi având vreun păcat de moarte, 

Să fie un păcat într-adevăr?

Că-am vrut şi neamuşl meu să aibă parte

De apă, de pământ, de-un colţ de cer...

Mancurţii mă somează cu injurii, 

Şovinii -- cu omoruri sângerii, 

Imperiul îşi şterge latul gurii

De sângele vărsat în colonii. 

Mancurţi, şovini şi alte cozi de sfoară, 

Mânaţi de timp, oricum vor dispărea, 

Dar viaţa nu mi-e viaţă fără ţară, 

Or, ţara e şi fără viaţa mea.

Selectat de: Cristina CATEREV

LITERATURĂ ARTISTICĂ: ȚARA NOASTRĂ DE LEONIDA LARI

Ţara noastră de Leonida Lari 

Unde-am zis întîi cuvîntul 

Şi-am simţit sub tălpi pămîntul, 

Unde-i soarele mai mare 

Şi măicuţa ce mă are,

Unde ochiul mi se pierde 

Între şes şi codru verde, 

Unde-i bolta mai albastră - 

Acolo e ţara noastră.

Selectat de: Cristina Caterev

LITERATURĂ ARTISTICĂ: TOAMNA ÎN MOLDOVA DE PETRU CĂRARE

Toamna în Moldova de Cărare Petru

Din pomul verde şi frumos                          

Mai cade-o frunză, înca una...
Şi se aştern covor pufos -
Aşa e toamna-ntotdeauna!

Şi păsări zi de zi se duc,
Şi vezi doar una cîte una...
Precum o frunză-n virf de nuc -
Aşa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case şi pe flori
Frumoase brume-şi pun cununa...
Se-ascunde soarele în nori -
Aşa e toamna-ntotdeauna 

Selectat de: Cristina CATEREV

Marile evenimente

Israel: repere cronologice

1. 1500-Epoca Patriarhilor
2. 1200-Moise: leg israelite
3. 1200-1050 Perioada numită Judecătorilor
4. 996-926 Regele Solomon
5. 785 Epoca profeţilor
6. 721 Sfîrşitul regatului Israel
7. 631 Ocuparea regatului Israel de către Josias
8. 626-586 Jurămîntul lui Ieremia
9. 622 Descoperirea Deuteronomului

Palestina profită de această dezmembrare şi decădere a imperiilor care rîvniseră pînă atunci la teritoriu său. În jurul anului o mie, Ierusalimul devine capitală, iar Darius, aduce acolo "arca alianţei". Sub conducerea sa se formează curte un fel de conservator. el este creatorul psalmodierii, formă de recitare care însoţeşte căntul. Ca poet şi cîntăreţ, David urmează tradiţia şi modelul vechilor cananeeni, asirieni şi egipteni. Psalmii provin adesea dintr-o schimbare profundă a altor texte de cult, aşa cum este, spre exemplu, cel dedicat lui Şamaş, zeul solar asirian.

În timpul domniei regelui Solomon, vreme de patruzeci de ani, Israel cunoaşte o importantă perioadă de prosperitate. el garantează siguranţa drumurilor de caravane către Damasc, din Mesopotamia în Egipt, ca şi a celor din Arabia la Damasc. În valea Timma se face, pe scară mare, topirea minereului de cupru: apoi metalul, încă brut, este prelucrat în valea Iordanului. Solomon construieşte templu lui Davin cu ajutorul arhitecţilor fenicieni care îl zidesc după un model păgân, cel al templului lui Hazor, distrus de Iosua. Astfel, primul templu ricâdicat în cinstea lui Iahve este, în cel din urmă un templu păgân, unde noile simboluri se adaptează unui spirit de asemenea nou. 

Profeţii apar în secolul al VIII-lea î. Hr., trimişi de Dumnezeu pentru a acţiona în favoarea alianţei încheiate cu Abraham. Ei luptă neobosiţi pentru a menţine o reprezentare monoteistă şi anunţă venirea lui Mesia. În predicile lor, Yahve este Dumnezeu care aplică o justiţie de nezdruncinat, căreia trebuie să i se supună regii înşişi.

Istoria civilizaţiilor. De la origine pînă în secolul VII d. Hr. / Florence Breunstein. trad. Margareta Chiva. ed. Lider. Bucureşti.

ISBN973-8117-02

Selectat de : Cristina CATEREV

Ţara de Vasili Alexandrii

"Ţara"

Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoara-a nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!

Ş-avântul tinereţelor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,
Prin lumile poeţilor
Zburând mă râtâceste.

Şi-n farmecul avântului
Tot ce sub ochi răsare
În poalele pământului
Mai drăgălaş îmi pare;

Întinderea câmpiilor
În zări mai lin se perde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeaţa e mai verde.

Mai nalte sunt inălţimile,
Mai cald e mândrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De râuri şi izvoare.

Iar fetele cu florile
Mai viu râd între ele,
Şi spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.

Aice-i ţara basmelor
Ce-ngână-a noastră minte
Prin freamătul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendară,
Ş-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primăvară.

Aice-i ţara ţărilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n liniştirea serilor
Te ţin uimit în cale.

Aici cu lăcrimioare
Bujori se prind în horă.
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o soră,

Şi-n stâncele Carpaţilor
Cresc păseri năzdrăvane,
Şi-n sufletul bărbaţilor,
Mândriile române!

O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zâmbire
Şi fericire traiului,
Şi morţii fericire.

Luceferii eterului
Răvnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndrăgit ca mine! 

A efectuat: Lepădatu Maria.

Poezie dedicată Moldovei

Moldova în 1857 de Vasile Alexandrii

   Scumpă Moldovă! ţară de jale!

  Ah! în ce stare tu ai ajuns!

  Lasă-mă a plânge rănile tale,

  Căci până-n suflet mă simt pătruns!

  Tu, ce eşti bună, dulce, iubită,

  Tu, ce eşti fiica lui Dumnezeu,

  Cum te loveşte soarta cumplită!

  Cum te îneacă amarul greu!

  Lupii, şi corbii, şi vulpi străine

  Fac a lor hrană din corpul tău,

  Şi tu, Moldovă, plăteşti cu bine

  La toţi aceia care-ţi fac rău!

                        O! cât de crunte ş-otrăvitoare

                        Sunt pentru tine a lor muşcări,

                        Când ei cu buze sfâşietoare

                        Răspund l-ale tale dulci sărutări!

   Dar mult mai aprig trebuie să fie

   Chinul ce suferi, amarul chin,

   Când vezi chiar fiii-ţi cu duşmănie

   Rupându-ţi sânul de amor plin!

                        Mamă duioasă, tristă, în cădere,

                        Cu agonie mâinile-ţi frângi,

                        Şi nu-ţi rămâne nici o putere,

                        Nici glas, la lume ca să te plângi!

    Când ridici fruntea, jos în ţărână

    O împinge, o calcă duşman picior!

    Când ridici glasul, o cruntă mână

    Îi curmă-ndată geamătu-n zbor!

                        Dar cât va bate inima-n mine,

                        Eu în veghere la luptă-oi sta,

                        Şi, cu tărie, eu pentru tine

                        În faţa lumii voi protesta!

     Pentru coroana-ţi de suverană,

     Pentru-al tău nume şi al tău drept

     Eu înfrunta-voi hidra duşmană

     Ş-un scut ţi-oi face din al meu piept!

                        Voi zice ţie: Mamă-ntristată!

                        Prinde la suflet învietor,

                        Căci tu scăpa-vei de munci odată

                        Şi-i avea parte de viitor!

     Las să te prade hoţii în taină,

     Să urle lupii în urma ta.

     Lasă-i să rupă mândra ta haină...

     Haină mai mândră tu vei purta!

                        În zadar răii vor în orbire

                        Cereasca lege a-mpotrivi.

                        Cerul voieşte a ta mărire,

                        Şi tu, Moldovă, mare vei fi!

     În zadar cearcă ei să ridice

     Un zid pe Milcov, despărţitor.

     Cădea-va zidul, şi tu, ferice,

     Vei fi unită cu a ta sor.

                        Căci tot se află în Românie

                        Inimi aprinse de-un sacru dor,

                        Ce vor românul ca să re-nvie

                        Mare, puternic, ca dorul lor!

     E scrisă-n ceruri sfânta Unire!

     E scrisă-n inimi cu foc ceresc!

     O! Românie! l-a ta mărire

     Lucrează braţul dumnezeiesc!

                        Voi zice, zice până la moarte

                        Celor ce-s duşmani neîmpăcaţi:

                        O! voi, unelte de rele soarte

                        Pentru românii ce vă sunt fraţi!

     Voi, care înşivă cu-a voastre mâine

     Mormântul ţării l-aţi pregătit,

     Ş-aţi muşcat mâna ce vă dă pâine,

     Şi-aţi rănit sânul ce v-a iubit!

                        Voi, care ţării plătiţi cu ură

                        Când ea vă cheamă dragii săi fii,

                        Uitând Dreptate, Lege, Natură,

                        Uitând că înşivă aveţi copii,

      Blestemul ţării tunând să cadă

      Pe capul vostru nelegiuit!

      Blestem şi ură! Lumea să vadă

      Cât rău în lume aţi făptuit!

                        Fie-vă viaţa neagră, amară!

                        Copii să n-aveţi de sărutat!

                        Să n-aveţi nume, să n-aveţi ţară,

                        Aici să n-aveţi loc de-ngropat!

       Şi când pe calea de veşnicie

       Veţi pleca serbezi, tremurători,

       Pe fruntea voastră moartea să scrie:

       Duşmani ai ţării! Cruzi vânzători!

A efectuat: Lerădatu Maria

Războiul de 100 de ani (1337-1453)

Acest conflict între Anglia şi Franţa s-a prelungit timp de 116 ani. S-a datorat în cea mai mare parte pretenţiilor ridicate de către regii Angliei la Tronul Franţei, care au fost contestate vehement de regii franţei. Nu a fost un război continuu; în cadrul său au existat două intervale lunigi de pace şi alte câteva mai scurte . Evident că denumirea "Razboiului de 100 de ani" nu au fost folosită în acel moment, având în vedere că nimeni nu putea şti cât avea să dureze acesta; expresia a fost definită ulterior de către istorici. 

Cazele începerii acestui război:

•       Dispute teritoriale
•       Pretenții dinastice
•       Competiție economică

Dispute teritoriale

Disputele teritoriale

Disputele teritoriale vizau Aqutania (cunoscută și cu denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul Franței și parte din regatul Franței. Disputele teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dată cu mariajul dintre Eleonor de Aquatania  moștenitoarea tronului ducal, și Henric al II-lea al angliei , regele Angliei care era și duce al Aquitaniei. Așadar, în ducele Aquitaniei, monarhii francezi angajați, începând cu Filip al II-lea, într-un proces de unificare teritorială și limitare a autonomiilor regionale și tendițelor politice centrifuge, aveau un rival puternic, în spatele căruia se afla forța economică a regatului Angliei. Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reușise deja să elimine controlul regelui Angliei asupra ducatului  Normandie, (din 1204), situația Aquitaniei era prioritară. Dar problema era spinoasă și din perspectiva monarhiei engleze. După introducerea normelor feudo-vasilice în secolele al XII-lea și al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate și relațiile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate în nordul Italiei sub influența redescoperirii dreptului roman, relația dintre regele Franței și ducele Aquitaniei a fost pusă și în termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiții, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întâmplat în 1294, când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franţei să apară în fața Parlamentului din Paris pentru a răspunde unor acuzații asupra unei chestiuni de graniță. Eduard a refuzat; în consecință, regele Franței a declarat ducatul confiscat. Războiul de graniță care a urmat a fost indecis, iar în 1303 s-a revenit la status quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situția Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, deși limitat și de scurtă durată, constituie un precedent direct pentru Războiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - în sensul unei limitări - a obligațiilor față de regii Franței decurgând din deținerea ducatului Aquitaniei.

Pretenții dinastice

Acestor probleme li s-au adăugat multe probleme, după 1328, pretențiile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328), dinastia capetiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei,Eduard al III-lea - fapt doar în aparență paradoxal, ținând seama de mariajele dinastice dintre capețieni și Plantageneți, care îi aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza tronul Franței. Alegerea regelui Angliei ca rege al Franței punea însă probleme insurmontabile pentru nobilimea și înaltul cler francez, tocmai din prisma îndelungatei rivalități dintre cele două țări și a conflictelor recente. S-a optat așadar pentru un candidat francez, contele de Valois - unchi al defunctului rege - încoronat la Reims ca Filip al VI-lea. Alegerea a fost justificată prin invocarea, pentru prima oară, a legii salice, care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie maternă - cazul lui Eduard al III-lea, a cărui mamă Isabela era sora ultimului rege capețian. După câțiva ani de negocieri și tatonări, în cursul cărora Eduard l-a recunoscut pe Filip drept rege al Franței și i-a depus omagiul ca duce al Aquitaniei, nu s-a putut ajunge la un consens în privința statutului și obligațiilor regelui Angliei în calitatea sa de duce de Aquitania. În acest context, Eduard părea dispus să reînvie pretențiile sale dinastice la tronul Franței, chiar dacă doar în scopul consolidării poziției sale în Aquitania - cucerirea întregului regat al Franței părând la acel moment o cauză fără sorți de izbândă. În 1337 Filip a declarat ducatul Aquitaniei confiscat sub pretextul unor acte de rebeliune ale lui Eduard. Războiului de 100 de Ani începuse.

Cauze economice

Conflictul poate fi văzut însă și ca unul economic. Aquitania ocupa o vastă suprafață costieră, acoperind mare parte din accesul Franței la oceanul Atlantic; porturi ca Bordeaux generau un venit fiscal important datorită comerțului cu vin și pește. De aici și dorința monarhiei franceze, aflată într-un proces de consolidare și expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci și ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol important în cursul Războiului de 100 de Ani. Din aceeași perspectivă economică era vizat și comitatul Flandei, ale cărui manufacturi de postav depindeau de comerțul cu lână din Anglia; ori regii Franței încercaseră să-și subordoneze total Flandra, cel mai recent cu doar două decenii în urmă, în timpul lui Filip al IV-lea.

Conflicte care au schimbat lumea / Rodney Castleden ; trad.: Raphael Cîrlig ; red.; Diana Morăraşu. - Bucureşti: Meteor Press, 2009

ISBN978-973-728-432-7

A efectuat: Lepădatu Maria.

Cele mai ciudate lucruri trimise în spaţiu

Cele 10 lucruri ciudate.

1. Discul de aur  Voyager, 1977
2. Astronautul care s-a sacrificat în slujba umanităţii, de Paul Van Hoeydonck, 1971
3. O fotografie de familie pe Lună, 1972
4. Timbre pe Apollo 15
5. Golf pe Lună, 1971
6. Operaţiunea PARIS: Avioane de hârtie lansate în spaţiu, 2010
7. Cartea Sufletului (Ruhnama) şi un steag turkmen pe sateliţii japonezi, 2001
8. Omul Lego cu drapelul canadian, 2013
9.  Sabia cu laser originară a lui Luke pe naveta
   
   spaţială Discovery, 2007
10. Steguri de start pentru cursele auto NASCAR (Association for Stock Car Auto Racing) (Foto via NASA)  
    
    
    A efectuat: Lepădatu Maria.

Creaţii folclorice

Savantul folclorist scriitorul Grigore Botezatu, a scos din anonimat mii de creaţii folclorice.

A efectuat: Lepădatu Maria.

Descoperire în Egipt

Descoperire în Egipt: un faraon de 3.650 de ani şi o "dinastie pierdută"

În secolele care s-au scurs până la apariţia Noului Regat al Egiptului, care a început din 1500 î.Hr., multe regate din regiune se războiau unele cu altele. Acum arheologii au descoperit dovezi ale existenţei unuia dintre aceste regate pierdute, odată cu mormântul faraonului Senebkay, care s-a numărat printre conducătorii săi. Faraonul Senebkay a domnit peste un regat care a existat cu secole înainte ca Egiptul să devină puternicul imperiu pe care îl asociem de obicei cu domnia faraonilor legendari precum Ramses cel Mare.

Dinastia acestui rege de demult s-a luptat împotriva altor facţiuni ca să obţină controlul vastelor zone fertile care mărgineau Nilul şi Marea Roşie. 

În aceste hieroglife putem vedea fraza ”Fiul lui Ra, Senebkay”.

Arheologul Joseph Wegner de al Universitatea Pennsylvania excava mormântul unui alt rege, Sobekhotep, aflat în apropiere, când echipa sa a dat din întâmplare peste mormântul lui Senebkay.

El a declarat pentru BBC News: "Am descoperit un rege necunoscut şi o dinastie pierdută. Se pare că toţi cei 16 regi sunt îngropaţi acolo... Acum avem mormântul primului şi al celui de al doilea rege al dinastiei. Trebuie să mai fie o serie întreagă de alte morminte. Jefuitorii de morminte le-au golit de artefacte, dar încă mai există o reţetă medicală pentru Senebkay, gravată în lemn. Faptul că se refolosea lemnul sugerează că mormântul lui Senebkay a apărut la scurt timp după cel al lui Sobekhotep. Acolo unde sunt morminte de regi există şi morminte de regine şi morminte al unor înalţi demnitari de la curtea regală. Această descoperire a oferit o perspectivă interesantă asupra unei perioade de fragmentare şi conflicte politice, a luptelor cu regatele rivale din nord şi sud".

Wagner a spus că se va întoarce în zonă anul viitor pentru a continua săpăturile.

A efectuat:Lepădatu Maria.

Noul cod al bunelor maniere

"Politeţea este ca aerul din pneuri: 

nu costă nimic şi împiedică accidentele"

Bunele maniere suntsuntîntotdeauna la modă. Vreţi să fiţi respectat şi îndrăgit, să aveţi succes şi să faceţi de fiecare dată o impresie bună?

Aflaţi cele mai bune soluţii din această carte. Învăţaţi cum să vă comportaţi între cunoscuţi şi prieteni, la serviciu şi oriunde în lume: la masă, la petreceri, pe teren de sport şi în mijloacelor de transport.

Astăzi există lucruri care în urmă cu un secol nu erau întâlnite nici în romanele ştiinţifico-fantastice. La acea vreme nu există telefoane mobile şi mijloace de comunicare pe care le folosim astăzi. Aflaşi care sunt regulile de comportament pe care trebuie să le respectaţi atunci când folosiţi astfel de mijloace de comunicare.

• Bazele comportamentului: prima impresie contează! Totul despre salutul potrivit, comportamentul corect la masă şim conversaţii fără gafe.
• Profesioniştii comportamentului în viaţă privată: Totul despre comunicarea modernă şi comportamentul potrivit în cotidian.
• Comportamentul în afaceri: Pătrunderea şi ascensiunea în activitatea comercială - de la interviul perfect şi codul vestimentar potrivit locului de muncă până la corespondenţa potrivită mediului de afaceri.

Noul cod al bunelor maniere / silke Schneider- Flaig; trad.: Ionescu Iulia. - Bucureşti: Editura All Education, 2011

ISBN978-973-684-736-3

A efectuat: Lepădatu Maria.

Manuscrise de Dimitrie Balica comisul

Volumul include două lucrări: ramanul Polidor şi Hariti (1843), transpus din elino-gracă în română, şi Oareşcare anegdotul folosirea pentru jiunime aflati iantr-un poem din ianvechime tipariu (1848, miscilaneu ca formă), utile pentru "tineri şi tinere daco-romano -moldavi". Manuscrisele au fost redactate la Bălţi de comisul Dimitrie BAlica, autorul oferindu-le basarabenilor, dar nu numai, o limbă romînă "foarte frumoasă şi dulce la cetire". Textul romanului include o mulţime de scene cu acţiuni surprinzătoare, pline de dramatism şi dragoste curată. În final, adevărul triumfă.

Volumul este recomandat specialiştilor de limba şi literatura română, studenţilor-filologi, elevilor şi tuturor celor interesaţi de trecutul cultural al ţinutului.

Marşalcovschi de Dimitrie Balica comisul / Teo-Teodor Marşalcovschi, Maria Abramciuc, Elena Harconiţa; desing/tehnored./ machetare: Silvia Ciobanu, Univ. de Stat " Aleco Russo", Bibl. Şt. - Bălţi: Bibl. Şt., 2012 (Ch.: Î.Ş.F.E.P. "Tipogr. Centrală"). - 316 p. - ISBN978-9975-50-102-6.

A efectuat: Lepădatu Maria.

Nuvelistul Rebreanu

Nuvelistul Rebreanu este o întreprindere singulară în domeniu, Constantin Cubleşan realizând o riguroasă prezentare analitică a întregii nuvelistici, ca parte integrantă, majoră, a producţiei rebreniene, fiecare text beneficiind de o minuţioasă fişă analitică. scriirile sunt comentate în contextul general al literaturii române, cu plusurileşi scăderile tabloului comparativ de rigoare. Cercetare ştiinţifică de anvergură, cartea lui Constantin Cubleşan se dovedeşte a fi un studiu de referinţă, întru totul lăudabil.

Niculae Gheran.

CUBLEŞAN, CONSTANTIN

Nuvelistul Rebreanu / Constantin Cubleşan. - Bucureşti :Editura Academiei Române, 2012

ISBN978-973-27-2163-6

821.135.1.09-32 Rebreanu, L.

929 Rebreanu, L

A efectuat: Lepădatu Maria.

La 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

La 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu marele poet a fost elogiat pe aleea Clasicilor.

A elaborat: Lepădatu Maria.

Limba română va avea un monument.

Limba română va avea monumentn la Chişinău, Academia de Ştiinţe al Moldovei doreşte ca acest monument să fie gata pînă la 31 august.

A elaborat: Lepădatu Maria.

Arta de a admira literatura de Constantin Trandafir

Arta de a admira literatura 

Găsesc unii în critica lui Lucian Raicu, între altele, şi ironie, ceea ce nu se distinge decât vag şi cu totul întâmplător, ca în cazul lui Perpessicius. Dispoziţia lui curentă este una "amoroasă", bazată pe o suită de solemnităţi şi însufleţiri. Altminteri, omul, în viaţa de toate zilele, se strecoară cu o demnă sfioşenie, cu un aer parcă îndatoritor. Dintr-o fotografie apărută, una şi aceeaşi, de două-trei ori în revistele literare, mi-l închipuiam masiv şi voluntar. Din scris, te-ai aştepta să vezi un ins volubil, sentimental şi ardent. Nimic din toate acestea. O modestie graţioasă îşi ascunde în mişcări şi în privirea-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ţi dai seama că autorul Reflecţiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiţi deopotrivă de "practica scrisului şi experienţa lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoţiul său implică multă "petrecere", tandreţe, febricitate, precum şi celebrare a "uşurinţei" cu care intră în relaţie cu Cartea. Ultimul capitol al volumului său despre Gogol învederează cel mai mult tendinţa de sacralizare a Operei, ceea ce criticul numeşte Religia artei: "Această formulă nu are numai un sens figurat"; "dacă undeva Ťmistica dăruiriiť şi Ťmisticať pur şi simplu au un sens, îl au cu siguranţă în spaţiul creaţiei; act de muncă realizată într-un climat asemănător celui al Ťrugăciuniiť, al abandonului, al totalei uitări de sine, al sacrei aşteptări, al sacrei atenţii". Asemenea fraze iluminate se găsesc cu duiumul în cărţile lui Lucian Raicu, criticul care nu face economie nici de simţire, nici de cuvinte. El se pronunţă neobosit despre condiţia literaturii de ficţiune şi a criticii literare, sub forma unei acute mărturisiri, aplicaţiile fiind, în practica sa, de ordin secundar şi mereu racordate la aceeaşi măsură confesivă, încât nu e de mirare că de mai multe ori spiritul teoretic apare ca surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic şi abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar şi în optica unui ilustru estetician, Tudor Vianu, aflat, e drept, refractar pedanteriei şi într-o umoare nu tocmai fericită, dacă a putut să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamităţi ale lumii moderne". Criticul "artist" n-are de ce preţui tezele generale, e dreptul lui să le suspecteze şi să le conteste. Dar tot exclusivism se cheamă, o intoleranţă cel puţin ciudată de la un om cu o aşa largă deschidere teoretică. 

A efectuat: Lepădatu Maria.

Infrastructura tehnică de documentare

Accesul on-line la bazele de date se poate realiza numai în condiţiile în care se dezvoltă infrastructura de comunicaţie, în fapt reţelele de calculatoare.

Ca de aflat în multe ţări ale lumii, învăţământul ţi cercetarea au fost domeniile care au promovat şi susţinut demersurile pentru construirea reţelelor de telecomunicaţiei.

Învăţământul în general şi cel superiorîn special - datorită ritmului deosebit de dezvoltare - are nevoie de sisteme deschise. Acest concept natural şi de mare actualitate este răspândit în mediile universitare şi cele de cercetare academică din toate ţările dezvoltate.

Pentru realizarea acestor sisteme deschise este nevoie de utilizarea în comun a resurselor existente şi de asigurarea compatibilităţii dintre diferite sisteme informatice.

În majoritatea instituţiilor de învăţământ superior din România există reţele locale, unele chiar interconectate la nivel de facultate şi / sau universitate.

De asemenea, institutele de cercetare au achiziţional calculatoare pe care le-au conectat în reţele locale.

Sesizând aceste cerinţe încă din anul 1992, Ministerul Învăţământului, împreună cu Ministerul Cercetării şi Tehnologiei - pe atunci Ministerul Ştiinţei şi Învătământului - au procedat la elaborarea primului proeiect al reţelei Naţionale de Calculatoare pentru Învăţământ şi Cercetare (RNCIC), prin care s-a urmărit definirea unei conceăţi în cadrul acesteia, cu o structură topologică pe trei nivele, precum şi etapele (faze) de dezvoltare a reţelei.

Reţeaua Naţională de Calculatoare pentru Învăţământul (Superior) şi Cercetare este unică , constituită în fapt din reţelele interconectate (fie noduri care au acces în reţele internaţionale prin ICI, fie prin UPB).

Alături de Reţeaua Naţională de Calculatoare pentru Învăţământ şi Cercetare, după 1992, o serie de companii par ticulare oferă servicii de comunicaţie şi acees în reţele internaţionale. Aceste companii dispun de echipamente corespunzătoare pentru asigurarea comunicaţiei de date. Contra cost orice abonat ( instituţie sau persoană particulară) care dispune de un calculator şi cel puţin un modem poate avea acces la servicii de reţea.

Evoluarea rapidă a reţelelor şi interesul manifestat pentru serviciile oferite de acestea în colectivităţile universitare şi de cercetare, dar şi de agenţi economici conduc la concluzia că, în curând, în procesele de informare şi documentare din România se va produce un nou salt: trecerea la informarea şi documentarea oferită de mediile electronice. Acest considerent va produce probabil mutanţii atât în abordările informatice din sistemele de informare şi documentare cu implicaţii interne în structurile organizatorice şi de resurse umane, cât şi în procesele de formare, calificare şi recalificare a personalului propriu. Un rol important în formarea specialiştilor în informarea şi documentare va trebui să revină învăţământului , îndeosebi învăţământului superior de specialitate.

A elaborat: Lepădatu Maria.

CELE MAI MARI INOVAŢII

Cele mai mari 50 de inovaţii de la roată încoace.

Desigur, fiecare are părerea lui în această privinţă, dar n-ar fi interesant să aflăm ce gândesc despre asta oameni care, de decenii, lucrează în domeniul tehnologiilor de tot felul, învaţă despre tehnologii - şi îi învaţă şi pe alţii –, studiază evoluţia tehnologiilor de-a lungul istoriei? Publicaţia americană The Atlantic a avut iniţiativa de a aduna un grup de 12 experţi – oamenii de ştiinţă, ingineri, istorici, oameni de afaceri - şi de a-i ruga să întocmească, fiecare, o listă a 25 de invenţii sau inovaţii pe care le consideră cele mai importante. Singura condiţie pusă era aceea ca reuşitele respective să fie posterioare inventării roţii, survenită acum cca. 6000 de ani şi atât de importantă pentru evoluţia ulterioară a tehnologiilor şi a civilizaţiei umane, în general, încât roata a ajuns să simbolizeze, în mentalitatea colectivă, însăşi INVENŢIA, ideea revoluţionară care schimbă din temelii universul tehnologic de până atunci şi dă un imbold nemaintâlnit progresului. Iată rezultatele acestui incitant exerciţiu, care ne dau o idee despre modul în care oamenii înţeleg lumea şi evoluţia ei – lumea trecută, prezentă şi chiar pe cea viitoare.

Cele 50 de inovaţii:

1. Tiparul, anii 1430.
2. Electricitatea, sfârşitul secolului al XIX-lea.
3. Penicilina, 1928.
4. Echipamentele electronice cu semiconductori, jumătatea secolului XX.
5. Lentilele optice, secolul XIII.
6. Hârtia, secolul II.
7. Motorul cu ardere internă, sfârşitul sec. al XIX-lea.
8. Vaccinarea, 1796.
9. Internetul, anii 1960.
10. Motorul cu aburi, 1712.
11. Fixarea azotului, 1918.
12. Instalaţiile de canalizare, mijlocul sec. al XIX-lea.
13. Refrigerarea, anii 1850.
14. Praful de puşcă, secolul X.
15. Avionul, 1903.
16. Computerul personal, anii 1970.
17. Busola, secolul XII.
18. Automobilul, sfârşitul secolului XIX.
19. Fabricarea industrială a oţelului, anii 1850.
20. Pilula anticoncepţională, 1960.
21. Fisiunea nucleară, 1939.
22. Revoluţia Verde, jumătatea secolului XX.
23. Sextantul, 1757.
24. Telefonul, 1876.
25. Scrierea alfabetică, mileniul I î.e.n.
26. Telegraful, 1837.
27. Ceasul mecanic, secolul al XV-lea.
28. Radioul, 1906.
29. Fotografia, începutul sec. XIX.
30. Plugul cu cormană, sec. XVIII.
31. Şurubul lui Arhimede, sec III î.e.n.
32. Maşina de egrenat bumbacul, 1793.
33. Pasteurizarea, 1863.
34. Calendarul gregorian, 1582.
35. Rafinarea petrolului, jumătatea secolului al XIX-lea.
36. Turbina cu abur, 1884.
37. Cimentul, mileniul I î.e.n.
38. Ameliorarea ştiinţifică a soiurilor de plante, anii 1920.
39. Forajul petrolier, 1859.
40. Navigaţia cu vele, mileniul IV î.e.n..
41. Racheta, 1926.
42. Banii de hârtie, sec al XI-lea.
43. Abacul, mileniul III î.e.n..
44. Aerul condiţionat, 1902.
45. Televiziunea, prima jumătate a sec. XX.
46. Anestezia, 1846.
47. Cuiul, mileniul II î.e.n..
48. Pârghia, mileniul III î.e.n..
49. Linia de montaj/banda rulantă, 1913.
50. Combina agricolă, anii 1930.

Selectat de: Cristina CATEREV