- imprimă un caracter obiectiv acţiunilor, stărilor pe care le exprimă;
- intră în opoziţie cu conjunctivul, făcându-se astfel distincţia dintre real şi ireal, dintre cert şi posibil.
IMPERATIVUL
- comunicare directă;
- exprimă dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica;
- exprimă atitudini şi trăiri subiective printr-un dublu sistem de semnale verbale şi paraverbale;
- marcă textuală a stilului indirect - rol de teatralizare, de dinamizare a discursului personajelor;
- alături de substantive sau adjective în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului;
- prezenţa lui în textul liric semnalează discursul dialogic sau monologul adresat care poate lua forma invocaţiei retorice.
CONJUNCTIVUL
- exprimă o acţiune posibilă, realizabilă, probabilă;
- arată atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, starea, trăirea enunţată: incertitudine, ezitare, aproximaţie, dorinţă, protest, indignare;
- substituie imperativul – rol de accentuare a subiectivităţii;
- în textul liric, reprezintă deseori marca textuală a unui plan al imaginarului având rolul de a semnaliza trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală.
A elaborat:Lepădatu Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu