Tânăra
generație
română se află astăzi sub influența operei poetice a lui Eminescu.
Se cuvine dar să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere și să încercăm totdeodată a fixa
individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strălucire ultima
fază a poeziei române din zilele noastre.
Pe
la mijlocul secolului în care trăim, predomnea în limba și literatura română o tendență semierudită de latinizare,
pornită din o legitimă revendicare națională, dar care aducea cu sine
pericolul unei înstrăinări între popor și clasele lui culte. De la 1860
încoace datează îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care știe să deștepte gustul pentru poezia
populară, se continuă și
se îndeplinește
prin cercetarea și
înțelegerea
condițiilor
sub care se dezvoltă limba și
scrierea unui popor.
Fiind
astfel câștigată
o temelie firească, cea dintâi treaptă de înălțare a literaturei naționale, în legătură strânsă cu
toată aspirarea generației
noastre spre cultura occidentală, trebuia neapărat să răspundă la două cerințe: să arete întâi în cuprinsul ei
o parte din cugetările și
simțirile
care agită deopotrivă toată inteligența europeană în artă, în știință, în filozofie; să aibă, al
doilea, în forma ei o limbă adaptată fără silă la exprimarea credincioasă a
acestei amplificări.
Amândouă
condițiile
le realizează poezia lui Eminescu în limitele în care le poate realiza o poezie
lirică; de aceea Eminescu face epocă în mișcarea noastră literară.
Care
a fost personalitatea poetului? Viața lui externă e simplă de
povestit, și
nu credem că în tot decursul ei să fi avut vreo întâmplare dinafară o înrâurire
mai însemnată asupra lui. Ce a fost și ce a devenit Eminescu este
rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încât să-l fi abătut vreun
contact cu lumea de la drumul său firesc. Ar fi fost crescut Eminescu în
România sau în Franța,
și
nu în Austria și
în Germania; ar fi moștenit
sau ar fi agonisit el mai multă sau mai puțină avere; ar fi fost așezat în ierarhia statului la o
poziție
mai înaltă; ar fi întâlnit în viața lui sentimentală orce alte
figuri omenești
- Eminescu rămânea acelaș,
soarta lui nu s-ar fi schimbat.
A efectuat:Lepădatu Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu