vineri, 28 martie 2014

Istoric şi critic literar George Călinescu

Istoric şi critic literar
Opera lui George Călinescu este unitară, în sensul că aceleaşi modalităţi estetice circulă de la proză la istorie literară, de la critică la poezie, într-un univers literar coerent. Criticul este dublat de creator. George Călinescu a creat o metodă nouă în critica literară, similară creaţiei, conform principiului că: “a înţelege înseamnă a crea din nou, a reproduce în tine momentul iniţial al operei”. “Criticul - susţinea George Călinescu - este şi el un poet în felul lui, un creator şi, de altfel, numai criticii poeţi au înţeles cu adevărat poezia”. Pentru George Călinescu, critica şi istoria literară sunt opere de creaţie, ele fiind două momente ale aceluiaşi proces: “Nu poţi fi critic fără perspectiva istorică, nu poţi face istorie literară fără criteriul estetic, deci fără a fi critic”. “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” este - aşa cum spunea autorul însuşi - “o ştiinţă inefabilă şi o sinteză epică”. În această operă fundamentală, de referinţă în cultura română, scriitorii devin personaje ca într-un roman, grupate în trei categorii tipologice:
- tipul boierului generos, revoluţionar din inteligenţă, ideolog ardent, fraternizând cu masele: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Al. Odobescu ş.a.; 
- tipul ruralului, ideolog pătimaş, alături de ţărani, cu repulsii faţă de aristocrat: M. Eminescu, G. Coşbuc, L. Rebreanu ş.a.;
- tagma balcanicilor, a micilor târgoveţi sau boiernaşi: Anton Pann, I.L. Caragiale, I. Minulescu, I. Barbu, T. Arghezi, Urmuz ş.a.
În “Istoria literaturii române…”, G. Călinescu face o critică completă: sociologică, psihologică şi estetică, într-o viziune grandioasă, pornind de la miturile naţionale şi terminând printr-o sinteză a specificului nostru naţional. Vocaţia de istoric şi critic literar, pregătirea filozofică, talentul artistic şi cunoaşterea literaturii universale sunt puse în evidenţă în această excepţională operă în care judecăţile despre cărţile analizate sunt profunde şi originale. În analizele sale, G. Călinescu a folosit în mod prevalent interpretarea estetică, fără să ocolească biografiile scriitorilor. Iată, de pildă, portretul lui Dimitrie Cantemir: “Voievod luminat, ambiţios şi blazat, om de lume şi ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar, mânuitor de oameni şi mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjeşte şi aventurier ... academician berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, D. Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”.
Portretul de orator al lui N. Iorga e viu şi dinamic, bazat pe o fină observaţie psihologică. La cursuri universitare, N. Iorga este înfăţişat ca un personaj fabulos, comparabil cu zmeul din poveste: “N. Iorga avea multe afinităţi cu zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia îşi preceda stăpânul, izbind în poartă, în uşă, spre a se aşeza apoi, singur, în cui, tot astfel, glasul profesorului Iorga se auzea indistinct pe scări şi pe coridoare...”.

Călinescu ilustrează în cel mai înalt grad acel stil critic rămas, pe drept cuvânt, cu epitetul de “călinescian”: colorat, concis, îndrăzneţ, adesea paradoxal. Are geniul definiţiilor, al asociaţiilor şi al etichetărilor plastice ce rămân întipărite în memorie. În formulări lapidare, G. Călinescu fixează pentru eternitate un scriitor, o operă, un eveniment. De pildă, Calistrat Hogaş este prezentat ca “un maniac la modul sublim... Hogaş e un scriitor minor, însă un minor mare, scriind o proză genială şi nesigură”. Despre Gr. Alexandrescu spunea că este “un elegiac de tipul romantic şi, în acelaşi timp, un moralist la modul clasic”. În eseul “Pseudo-kinegetikos”, “Odobescu bate câmpii cu graţie”. Despre Sadoveanu spunea că este “un realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ”. Despre I. Creangă spunea că este “expresia monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român sau, mai simplu, a poporului român însuşi surprins într-un moment de genială expansiune”.

A efectut:Lepădatu Maria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu