Învăţămîntul muzical: probleme şi sugestii.
Activitatea muzicală, ca şi alte domenii de activitate umană, presupune o pregătire profesională specială, cere trebuie să asigure atît însuşirea practică a meseriei, cît şi posibilitatea realizării întregului potenţial artistic creator al muzicianului.
Învăţămîntul muzical prezintă un sistem ramificat şi complex cu multiple sarcini şi funcţii. Pentru a le realiza cu succes, acest sistem trebuie să fie mobil şi flexibil. El trebuie să se adapteze uşor unor anumite condiţii culturale şi sociale , să reflecte dinamica vieţii şi a artei.
Învăţămîntul muzical prezintă un sistem ramificat şi complex cu multiple sarcini şi funcţii. Pentru a le realiza cu succes, acest sistem trebuie să fie mobil şi flexibil. El trebuie să se adapteze uşor unor anumite condiţii culturale şi sociale , să reflecte dinamica vieţii şi a artei.
Republica Moldova a moştenit un sistem de învăţămînt muyical recunoscut drept unul din cele mai bune din lume, un sistem la baza cărui era pusă ideea corelării echilibrate între instruirea profesionostă propriu-zisă şi educaţia muzicală generală. Acest sistem a funcţionat timp de mai multe decenii, dînd rezultate impresionante atît în domeniul înterpretării, cît şi cel al creaţiei şi al ştiinţei muzicale. Însă într-un moment dat el
s-a dovedit a fi inadecvat noii situaţii muzicale, culturale şi sociale s-a transformat într-un fel de carapace care s-a oprit din creştere, care nu se mai dezvoltă şi nu se mai adapteazăorganismului viu, aflat în perpecută mişcare al culturii muzicale.
s-a dovedit a fi inadecvat noii situaţii muzicale, culturale şi sociale s-a transformat într-un fel de carapace care s-a oprit din creştere, care nu se mai dezvoltă şi nu se mai adapteazăorganismului viu, aflat în perpecută mişcare al culturii muzicale.
cauzele acestiu fenomen sînt multiple, iar natura lor - foarte diversă: un anumit rol au jucat aici schimbările de diferit ordin impuse de tranziţie, dar nu în ultimul rînd şi însăşi evoluţia artei muzicale. Diversele transformării care au intervenit în cultura muzicală pe parcursul ultimului secol au generat numeroase fenomene noi, care însă în mare măsură rămîneau în afara sistemului nostru de învăţîmînt muzical.
S-ar părea că însăşi esenţa şi specificul artei sîmt străine spiritului raţionalismului şi al tehnocraţiei . Chiar mai mult,arta şi creaţi artistică întotdeauna erau văzute ca factori decisivi în procesul de umanizare a societăţii contemporane, deoarece anume valorile artistice , după cum se ştie, mai mult decît oricare altele, trezeşte şi educă conştiinţa specific umană, participă nemijlocit la modelarea şi edificarea spiritului uman. Cu toate aceste germenele nociv al tehnocraţiei a pătruns astăzi şi în artă, iar calea pătrunderii adesea a constituit-o anume învăţămîntul. Mizeria economocă , situaţia de tranziţie într-o mare măsură au forţat învăţămîntul, inclusiv cel artistic, muzicul , să se reorienteze înguste , care se reduc doar la asigurarea studenţilor cu minimul de cunoaştinţe necesare pentru activitatea lor profesionistă. Spiritul creativ, iniţiativa, cultura au devenit nişte luxuri pe care societatea nu poate să şi le permită.
Astăzi asupra noastră se revarsă un torent imens de tot felul de informaţii şi în aceste condiţii nu este suficient ca profesorul doar să expună cursul şi să verifice cunoştinţele studenţilor .
Aşadar , caracterulstudiilor trebuie să fie nu numai informativ şi reproductiv , ci , în primul rînd, formativ. Trebuie să stimulăm şi să încurajăm cu orice preţ activitatea creativă de sine stătătoare a studenţilor, să formăm l-a ei şi să le cultivăm setea permanentă de cunoştinţe, dar mai ales - motivaţia autoinstruire şi perfecţionarea continuă.
O problemă vitală pentru viitorul învăţămîntului muzical este crearea unei baze tehnico-materiale adecvate timpului : cu computere, săli audio şi video, completarea fondului bibliotecilor şi fonotecilor muzicale, procurarea unor instrumente muzicale noi.
Pentru orice stat ce speră la un viitor învăţămîntului trebuie să fie prioritatea principală , deoarece anume aici se clădesc bazele acestui viitor. Învăţămîntul muzical nu este o excepţie. El reprezintă un fel de trezorerie, în care se acumulează , se păstrează şi se perpetuează cunoştinţele artei muzicale. În acelaşi timp , aici are loc producţia de noi cunoştiinţe şi valori artistice , dar mai cu seamă- de noi creatori de artă şi cultură. Pe acestă caleînvăţămîntul muzical poate şi trebuie să asigure deschiderea unor căi spre dezvoltarea ultirioară a artei muzicale, să determine evoluşia continua a acesteia. De caracterul şi de conţinutul învăţămîntului muzical, de calitatea lui în mare măsuă despre soarta şi viitorul culturii muzicale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu