CUM SE SCRIE UN CITAT

APRECIEIRI CRITICE DESPRE MIHAIL SADOVEANU

„E greu de precizat la Sadoveanu unde sfârşeşte naraţiunea şi de unde începe descripţia, între o modalitate de comunicare şi cealaltă fiind un echilibru desăvârşit. Pe cât de mare povestitor, pe atât de vibrant poet al naturii, incomparabilul artist priveşte lumea magistrală a clasicilor, când cu prospeţimea de senzaţii a romanticilor, ridicându-se de la emoţia clipei la percepţia infinitului...”

( Const. Ciopraga, Natura: prezenţă multiplă în: Mihail Sadoveanu, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 111).

„ Nu putem să nu amintim şi de rolul covârşitor pe care-l are natura în opera povestitorului moldovean...ca să-şi cioplească grinda, lemnarul n-o aşează deasupra capului, ci o fixează sub picioare, pe pămînt, aşa că cioplirea nu e numai rezultatul muncii lui musculare, ci al gravitaţiei universale şi al pământului întreg. La fel, rezonanţa operei povestitorului este crescută prin convergenţa întregii naturi. La niciunul dintre povestitorii noştri legătura dintre natură şi om şi condiţionarea lor reciprocă nu ajunge la o fuziune atât de intimă...Mihail Sadoveanu e poate cel mai mare poet al naturii româneşti...”

(E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu în: Istoria literaturii române contemporane, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, p. 155).